agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-27 | |
parodie după Trandafirul Alb
de Nicu Murgășanu Condamnări contopite, nesfârșite condamnări Sentințe transformate în zile, luni, ani, decenii… Șpaga recent primită îmi provoacă exaltări! Să nu mă cauți vrăbi, m-ascund dacă pot la rudenii. Fac mereu presiuni procurorii, ca la carte, Să denunț sincer, albindu-mi nesfârșitul cazier. Lângă mine, frumos, un autor ermetic, aparte, Va scrie cărți, de nimeni citite, ca un romancier. Amintirile mele îngroașă dosarele, Prind rădăcini și le fac să stea în picioare, M-aștept vrăbi să nu văd prea curând soarele Sau chiar să-mi explodeze mașina-n parcare. Conturile mele sunt bucuriile tale. Mulțumirea mea-i să te visez în dormitor Și-n sacii de bani ce ți-i presar pe șale, Dar ai grijă să nu te miroase vreun procuror. Vrăbi, bucuros am recunoscut totul la sfârșit Cu-așa sincere remușcări că un judecător A râs cu lacrimi un minut, iar de acum, lunar, fericit, Un crin negru tatuat te așteaptă la vorbitor. poezia parodiată Trandafirul Alb de Nicu Murgășanu Gânduri suprapuse, interminabile gânduri Zile disecate pe ore, minute, secunde... Trandafirul stă proaspăt printre rânduri! Nu mai fugi iubito, rămâi, nu te-ascunde. Trandafirul presat în cartea netipărită Păstrează petalele albe, sincere, neofilite. Lângă trandafir, frumoasă îmi rămâi zidită Între pagini de carte niciodată de tine citite. Paginile sufletului meu rupt în bucăți Sufletul ierbar, călcat de tine-n picioare Te-așteaptă iubito la margini de Cetăți Să explodăm fericiți într-o singură floare. Cearcănele mele sunt tristețile tale. Suferința-mi stă în pleoapa nedormită Și-n trandafirului alb ce ți-l aduc în cale De parfumul lui te lasă acum învăluită. Iubito, trist declar la final, și-ngândurat Cuprins mereu de prea multă sinceritate, Că-n fiecare dimineață, lăcrimând și înrourat Trandafirul Alb te așteaptă-n Cetate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate