mi-am amputat picioarele gândului
și am montat acolo aripi
să pot merge la întreceri între păsări

moartea este obligatorie
pe tulpini de viață se așază în corolă
ca un cântec de lebădă spre a suci mințile eternității

talpa visului pășea asfalturi de frică
suia până-n apogeu de coșmar
smoala nopții topită picta biserici cu monștri

și iar păsările
ca o viață treceau
pe deasupra luminii