frunzele spirite
urmăresc iarna pe soclu
o afrodită
șlefuită de vânt
lipește afișe pe stâlpi imaginari
susțin viața asta
un autoportet cu șarpe sâsâie
iubiți și veți fi fericiți
într-un paradis
care miroase a toate fructele
moartea vrea să încerce
nu are răbdare
deocheata nu știe că e interzis
să te duci până acolo ca să afli
dezamăgirea
se luminează de-un vis
mediteranean
singurătatea emană modestia
prin locuri neumblate
femeia cărui bărbat taie grîul
cu talpa piciorului

dacă ai trecut peste
minunile din jurul tău
degeaba vrei să vezi