de danțul umbrei raza ne desparte
chemări în noapte, slova greu se scrie
prin lanul unduind în vânt sicrie
deși e moartea-n rostul ei departe.

aduc de miezul clipei mărturie
sub vremea ce-nfioară-n mine foarte
în amfore de timp un vis să-mi poarte
sub leneșe-a tăcerii bisturie.

pe firul nostru de subțire viață
în vagi lumini de stele ne bem vinul
rodim sfințenii, însă cu puținul
micimea de secunda ne înhață.

asfalturi către zi ne umplu pasul
și doar o șoaptă veche ni-i taifasul.