soarele de iridiu continuă să strălucească,
printre norii de inox.

nimic nu poate fi atât de intens pentru
noi, anticorpi care să ne găsească în afara
oricăror vindecări,
pentru că suntem bolnavi,
boala noastră este la fel ca și cancerul.
singurătate încastrată în trup ca într-o sticlă de plastic.

și creierul care îți funcționează,
care îți spune,
astăzi scrii de mână
cu mâna cea bolnavă,
și creierul tău e mulțumit,

creierul tău ești tu ca într-un tren.
și nu te mai oprești.

la final, tot orașul este cel care ne salvează
de noi înșine.

haștag :
azi luăm mașina din service.
nu te mai oprești.
organizăm.
efectuăm schimbarea.
schimbarea înseamnă scindare.
organizăm. asta înseamnă libertate.

haștag din nou. aceasta nu e o poezie.
este creierul tău. creierul tău este un motor.
creierului tău îi plac motoarele care nu se strică.

haștag. sacha este o jucărie care nu se strică.

&
nu știi cine este sacha,
nici care este orașul bolnav, dar scrii
în continuu despre el, cu mana cea bolnavă.
despre toți aminoacizii lui esențiali care or să-l repare,
o să scoată soarele de iridiu de deasupra lui
și o să-l verse peste noi,
în venele noastre în care anticorpii continuă să lupte.

haștag. boala noastră este la fel ca și cancerul.