Zburam liniștit pe un cer senin,
când un glonț de gând s-a refugiat
cu impact pervers în memorie
și m-am prăbușit în suflet
cu sheletul memoriei fracturat
în zona anilor cu nopți aiurite.
Totuși, m-am ridicat, sprijinit de vârstă,
am icnit, am și zâmbit,
m-am așezat pe marginea minutului
care m-a nefericit,
să-mi revin din mușcătura agitației.
Când nervii amorțiți de imprudențe
s-au lichefiat într-o indolență autoritară,
am derulat imaginile rămase nevindecate
până când s-au săturat de mine.
M-am învelit cu rănile greșelilor mele
și am adormit vânat de alte gloanțe
țintite spre liniștea care m-a abandonat
lângă amintirea ta.
Chiar dacă arma îmi aparține,
gloanțele neîndoielnic mă mai caută
în viul meu.