Oamenii trec, se ascund printre cuvinte
pășesc odată cu timpul lor
călători nepăsători.

Pe drum se lovesc de întâmplări
cu bucurii ori tristeți
pe care le ating cu sufletul
și le lasă libere.

Orizontul apare de fiecare dată
sub o cupolă depărtată de vis,
cerul se deschide mărinimos,
privesc și se roagă,
să se mântuie
odată cu pământul.