Tristeți apuse după soare
Reminiscente se coboară
În arșița cu a sa boare
Ea noaptea vesel stă s-apară.
Tentacule adorm sublim
Din norii negrii noaptea vine
La miez de adormire, încă ne iubim
În așteptarea celui de pe urmă bine.
Plâng visele înnegurate
Iar stropi de rouă se coboară-n suflet
Mai e chiar mult până departe
Dar și puțin de-a deveni un cuget.
Lacrimi de dor se lasă alene
Pe frunzele ce tot foșnesc
E lună plină și sunt mii de stele
În suflet lacrimi par că se pornesc.
Ea noaptea domină tot Universul
Iar mintea e pe punctul REM
Vibrăm în suflet cum ne duce ghesul
Nimic noi nu mai suntem, deși altfel părem.
La răsărit, ea bună dimineața
Apare veselă cu-al ei decor
În razele ce-mi bat pe față
Ea roua dimineții, e-o lacrimă de dor.