venind de Dumnezeu nevăzătorii
în patria Luminii ne-ncetate
băubilele păsări din cetate
înfig pe guri tăceri contradictorii.

zăcuți ca-n morb în grea ebrietate
de necredință-n false traiectorii
în teatrul ereziei dorm actorii,
sub întunericului pietate.

dar Domnul iartă, dacă vii spre Dânsul
privindu-L, cum nu ai făcut-o ieri;
voi! ai tenebrelor prizonieri
ce-n roua Crucii vă încearcă plânsul
nu e târziu de vă apucă prânzul
spre a cina cu Ceru-n scânteieri...