Cenușă cu simbol discret
Amărăciune fără margini
Mi-aș da și viața întru amanet
Pentru o clipă de imagini,
Din el îndepărtatul timp
Din floarea roșie de vară
Din macii ce nu cer în schimb
Decât o simplă lacrimă amară.
Cresc amintiri pe după umbre
Iar visele se-năruiesc
Nu mai stăm cu ale noastre tâmple
Gândind la tot ce e firesc.
Acum sunt fără tine tată
Deși e doar atemporal
Va reveni cândva, odată
Ea veșnicia ca un dar moral.
Nimic nu e nedefinit
Chiar ea și moartea e autodidact
Ne regăsește prin tot ce-am iubit
La orologiul ce-a făcut infarct.
Ne ducem astfel viața cu nesaț
Spre orizonturi parcă ferecate
Apoi luăm ea moartea strâns la braț
Și-i povestim cât cele și cât toate...