pe cerul tău e nor și este apă
ce plânge iar în lacrimă curată
din ploaia de la Dumnezeu luată
de pe la Cină-n ultima agapă.

un cerșetor pe milă-ncheie plată,
sub pielea vremii lutul mi se crapă
în viitor mormânt un vierme sapă
și-ți amintești de mine în erată.

în șoapta argintie ții poeme
și în metafora de-a fi n-ai nume
făptura ta de fum să îți însume
și pe ce graiuri oare să te cheme...

statuie pe al visului meu soclu
ci nenăscută, fără-n maluri cioclu...