în șoaptă ții împărății de șagă
pe sub atingeri moi de-nțelepciune
și vorba-ncărunțită mult te spune
deși nu porți a bătrâneții plagă.

tăcerea des cerneala o răpune,
tu stai pitită-n flacără, întreagă
și-n tine verbul iarăși are vlagă
sub rațiunea care des apune.

din mine-nveți iubirii alfabet
când ploaia bate a poem în geamuri,
bisericile au de tunet hramuri
și vântul e prin aer un balet.

clepsidra toarce-n liniște morenă
și timp ucide clipa în arenă.