Nu știu dacă ți-a mai sărutat cineva
îndărătul genunchiului,
trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea.
Fusta verii cu maci roșii îți răcorește mersul -
părul liber cârlionțat peste umerii goi,
mirosul îmbietor de tinerețe,
de femeie tânără, cu genunchi sprințari
și coapse care se ating nonșalant și sfidător.
Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorință,
nescrisă și totuși, auzită de mai multe singurătăți decât există cu adevărat.
Lunecare a vâslei în întunecarea roditoare a patimii.
Nu știu dacă te pot opri o clipă,
cât ar durea, cât ar dura
lipirea buzelor mele pe pielea fină,
netulburată
din spatele genunchiului tău prin care curg
neostoite,
obsesiile tale.
Tu, trecătoarea unei amieze
deja apuse.