Micul Prinț m-a luat de mână, m-a invitat,
Să stau cu el măcar un ceas, să ne plimbăm
Pe minunatul său tărâm de poveste,
Și, ca prin vis am fost purtat în paradis.

Împreună călătorim, descoperim
Frumusețea lăsată pradă uitării,
Totul pare că din nou renaște-n ochii,
Care știu cum să privească, cu inima

Și sufletul deschis la natura sfântă,
Ea, singura, care ne binecuvântă,
Ea ne așteaptă cu brațele deschise,
Să venim, să ne regăsim pe noi, apoi

El, cel plin de nevinovăție, știe
Ce îmi lipsește pentru a mă vindeca:
Mă duce la trandafirul său, comoara
Sufletului său fără de pată și mă

Ajută să-mi găsesc din nou bucuria...