într-o zi trebuie să te gândești și la moarte
ca la un prieten vechi cu care spargi semințe
te ustură limba ți-e sete de toate
degeaba cauți o cârciumă să te nască până la capăt
uită-te la cojile strânse în spate
linia dreaptă nu există
doar un șir lung de cuie în care te prinzi cât să nu pleci din tine
o cruce de oase să-ți țină mâinile întinse spre cei rămași în urmă
de la mama care îți plânge sub coaste
până la zeul care se roagă la tine și mai cere o gură de sânge pentru încă o zi
pe care o scuipi înjurând printre dinți