și am fost plângere și-am fost iertare
și tot trecutul mi l-am scufundat să nu am cale de întors
în mine ar trebui să crească-altă sămânță
de n-aș fi sterp, lipsit de apărare

adapă-te cu roua lacrimilor ce au fost
că altele nu sunt ca să mai curgă
secat izvorul, pustiită viață
și sufletul în tot mi s-a supus

încet pornim către o altă zare
eu Don Quijote, sufletul o Rosinantă
aș vrea să-mi sprijin temerile toate
dar Sancho Panza a scăpat în moarte

departe, mă alung cât mai departe,
de viață râul ăsta mă desparte