goale sunt sufletele crescute în umbră
cu izul noroios, pătat prea îmbâcsit
rețeaua de lumina tremură tare sumbră
la marginea zilei amarul e ticsit.

sunt sărmani la care viața e povară
târâș prin neajunsuri și tristețe
sunt oameni care dorm pe cartoane afară
care-au uitat ce-nseamnă visele mărețe.

o lume subterană lărgește infernul
unde nu e cântec, fericire sangvină
spasmul timpului afectează sternul
inimii care-a pierdut iubirea divină.

mă rog la Cristos preabunul, eternul
la margine de lume glorios să revină.