ți se pare că pe sufletul tău
își aruncă întreaga lume gunoiul
că pestilențiale mirosuri îl sufocă
și el se zbate să fugă
alunecând pe peturi cu mâzgă
se taie în cioburi
sângeră
și nu-i rămâne decât să plângă?

nu plânge prietene
zi că e un coșmar
deschide larg ochii
întinde-i doar mâna atât
și el va ieși din gunoaie
curat ca o floare de nufăr

răcorește-ți tâmpla în apa gândului pur
cheamă-l lângă tine aproape
zarva decibelilor nebuni se va sparge
într-o liniște mare
ascult-o
și nu uita prietene
că apa în care-și răcorește tâmpla poetul
e scăldătoare de îngeri...