am notat să nu uit ziua întâlnirii
deși nu-s convins cum s-a petrecut totul
și cum zboară păsările împreună
cred că este ceva la mijloc
de-mi împart sufletul cu tine
și tu mi-l pui pe rană și aștepți vindecarea.

orice împlinire se umple cu tine
de nu mai știu să respir
trenul trece prin gara pustie
și lasă un vagon

mă rup de obișnuințe și încerc ceva nou
în care te înscriu în cercul înalt
ce se rostogolește prin timp
și tu vrei să-l oprești
cu două degete subțiri și flămânde.

nu-mi mai încap cuvintele în vorbe
mă răzbun cu ochii
pe trupul tău ca un crin îmbobocit