am înotat prin apele timpului până la mările spațiului
nimeni nu m-a oprit să caut răspunsuri
la care nu s-a gândit
originile pământului rupte din soare
au pietre care povestesc
lumina ajunsă la noi
ne face să-i îmbrățișem căldura.

cerurile se mișcă
odată cu necunoscutul
și așteaptă

prind gândurile într-un mănunchi
și le ofer creatorului
lumea nu-și recunoaște limitele
și face pași repezi pentru depășirea lor

mă-ntorc în cuvinte
și caut sensurile cele mai adânci
care izvorăsc din fântânile universului
în microcosmosul minții umane.