Tema: „Încondeiere”

1. Fatalitate mioritică

Prin neguri se deșiră-ncet lumina
Iar sus pe coastă,-adulmecând nutrețul,
Stau oi, aduse de prin tot județul,
Să scrie, puse-n țarcuri: „Bucovina”…

Pădurile au pe tarabă prețul
Iar dacă-ntrebi, naiv: „ A cui e vina?” ,
Doi haidamaci, ce vin cu limuzina,
Te fac albastru-n dungi, ca Voronețul…

Sar toți mai marii arși, ca de pe plită,
Când li se-arată câte-o pantă cheală,
Jurând că nu-s tentați de vreo ispită,
Și-n timp ce li se cere socoteală,
Din umbră caracatița cumplită
Le umple iar tăcerea cu cerneală.

2.Râsu’-plânsu’

Aici, se spune, s-a născut umorul
Când mult prea euforică natura
A fost odată pusă în postura
De-a-și pune logo: drujba și toporul…

Ca Robin Hood începe aventura
Aici un pădurar... În Monitorul
A scris cât de ciudat și-a rupt piciorul
Și cât de greu își mai deschide gura…

Se-aude zi și noapte fierăstrăul,
Se-așează rumegușul pe radare,
La hram, se-nchină mulți – s-alunge răul,
Dar azi, când totul este de vânzare,
Și-ascute iar tăișul dur călăul,
În timp ce-un TIR cu lemne piere-n zare…

3.Predestinare

Când s-a născut, mai multe ursitoare
I-au spus că o să fie-o vorbăreață
Ce va începe dis-de-dimineață
Și va tăcea doar la apus de soare,

Că n-o să spună adevaru-n față,
Că n-o să aibă scrupule, onoare,
Că va minți tot timpul cu candoare
Și va avea mereu tupeu de țață.

O am vecina azi pe zgripțuroiacă,
Adeseori o văd în acțiune,
Târându-i în scandal, cu pasiune,
Pe cei mai slabi, ce nu se pot opune,
Și dacă ea se crede o leoaică,
Toți știm că-i numai o… mahalagioaică!