când te-ai hotărât să treci strada ți-ai dat seama că ai uitat ceva
te scarpini în cap degeaba că tot nu-ți aduci aminte
și chiar atunci bunul tău prieten te vede și te trage de mâna aia din capul tău
vrei să-i tragi una de dragul amintirilor care vă leagă
sau dracu’ știe de ce
dar parcă te-a scos dintr-o situație aiurea
și râzi ca un prost sperând că-ți vei aduce aminte ce-ai uitat
de unde ai plecat
te sprijini cu juma’ de greutate pe umărul lui la fel de ferm ca-n armată
pe când tot el te căra la antrenamente în spatele lui de boxer profesionist
și-l întrebi că nu te mai saturi să-l întrebi:
- ce mai faci, mă?
- un’ te duci, mă?
- ai înnebunit, mă? cum, tu însurat, mă? ai copii?
el dă din cap că da sau nu și te lasă-n umăr să i te sprijini
și ca să vezi că încă ți-e camarad îi mai tragi un pumn zdravăn după ceafă
dar strada e tot acolo în fața ta
și parcă-i tot mai lungă și n-o mai recunoști
unul în capul tău dă cu barosul și din ochi sar lacrimi
dar ele se sparg și se usucă pe la tâmple
arăți ca un moș din povești cu regi și prințese
un vrăjitor făcător de grădini suspendate cu fluturi și cerbi vorbitori
te împiedici și cazi
începi să urli în gura pământului
- maimuțoiule, nu mai da, că-ți sparg nasu’
- uite unu’ beat cum râde-n șanț
când ai hotărât să te ridici strada a venit peste tine
și te-ai acoperit cu toată lumea aia bogată și săracă
care-și scormonea în tine porți de scăpare
urletele lor ți-au acoperit urechile
rugăciunile lor ți-au legat mâinile
loviturile lor ți-au rupt oasele
banii lor ți-au putrezit inima
sărăcia lor ți-a acoperit ochii
iar acum
acum?
nu mai ai nimic din ce n-ai avut și nici nu ai uitat ceva din ce uitaseși oricum
din liniștea aia au țâșnit apele