Nu se adaugă nimic pe drum
s-a închis gându-n interior
se joacă-n nerostire albă
fără nicio restricție.

Lumea se-ntrece în deducții
se caută izvorul, cauza din adânc
din care se nasc idei rămuroase,
prin sunetul care sparge conturul de clopot

Lumina se plimbă pe țărm
ca o femeie de ploaie cu umbrelă colorată
și mă întreb ce mă așteaptă
pe această faleză cu răspunsurile mării.

Vine o briză voioasă-n mișcări
care bate-n ferestrele nopții cu întuneric
și-ți simt căldura la polul dorinței
cum aburește-n mângâieri nestăpânite.