mergi și azi pe unde ai mers ieri
auzi ce-ai mai auzit
rabzi ce-ai mai răbdat
râzi inconștient sau din instinct, dar poate nu-ți place să râzi
nici să porți rochia cu sânii la vedere
nu-ți place să-ți dai cu oja roșie
nu-ți plac nici pantofii cu toc
plângi ce-ai plâns și ce nu ai plâns
pui o rană în plus
pui un cent în cutia ta ascunsă
pui din vopseaua de păr expirată peste părul tocit de culoarea nucilor verzi
pui încă un cartof la fiert
și rabzi
suporți amintirile din copilăria ta nedreaptă
că frecai preșurile cu peria
că fierbeai apă într-o oală de 5 kilograme în fiecare seară
că mergeai de dimineață să stai cu butelia o zi întreagă
că te împingeai la aceeași coadă la carne, ulei, zahăr
cu aceeași oameni de la lapte
îți aduci aminte de înghețata aia bună
de guma în formă de țigară
îți aduci aminte de coada de la gaz sau aia de la pâine
îți aduci aminte de biserică
de coliva pe care o primeai în palmă
de veșnica pomenire și de același plâns al mamei
îți aduci aminte de prima bătaie
atunci când un oarecare s-a apropiat de tine și a zis ceva urât de tine
de mama sau de tata
de soră sau de frate
ai vrut să dai în el, dar n-ai putut
în schimb ai primit un pumn în stomac
ai căzut în praf fără aer
încercai să respiri, să te ridici, dar dracu știe de ce nu puteai
de ce nu încercai să fii mai rău ca ăla care te-a lovit?
pentru că erai altceva
un străin
un ciudat
erai copilul fără frați
erai copilul orfan
erai copilul cu vacanțele de la cozile comuniste
erai copilul care adormea spunând „înger îngerașul meu...” pentru că-i era foame
pentru că-i era dor
pentru că-i nu-i era rușine să-i fie, să nu-i fie, să nu aibă, ori să aibă mai mult decât putea duce
așa în hainele lui rupte
așa în nopțile lui reci

...mergi și azi pe unde ai mers ieri fără să-ți dai seama că ai ajuns la capăt de mai multe ori