vrei să rupi efemerul
de picioare de mâini de ochi de gură de pântece
să faci muzica infinitului din trupul meu
cu orchestra întâmplărilor fatidice
te aștept cu fanfară funerară
pe stradă în dormitor în concert

vrei să-mi desfaci brațele de îmbrățișări
ca petalele de mireasma sfârșitului
se cântă blasfemia cuvântului
în culori gri amortizat amorțit
la privirea lui Nu
hipnotizată vin cu norii negri spre furtună

beau cu plăcere zeul dionis
cu toată masculinitatea lui
vorbești de eros unui eros
sunt echo disperată
privesc cu jind asemeni lui Adam
contrabasul din brațele tale

din Eva primului măr
cobor spre nodul tău gordian din gat
cu disperarea de-a ceda ispitei
striga-mă-n deșertul vieții
voi veni neîntârziat ca o furtună cu fanfara

cad cu toată înălțimea unui inel spre tine
nu-ți mușca buzele-n timpul muzei
lasă-ți degetele de durere
vino-nspre șarpe
adulmec efemerul cu toată rugăciunea
nu mă lăsa să tac
te iubesc dismorfic
diform dezmembrat
cu rânjetul păcatului la colțul gurii mele
se tem cuvintele de mine
eu ma tem de ele cu toată iubirea