agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-01 | | nu-mi da raiul afară din tine iubite poartă-mă într-o culoare virgină nectarul din buză să fiu rugăciunii îmblânzesc pentru tine o simfonie celestă râurile morții din palme își vor îngropa talazul în sămânța de aur midas reîncărcat adaptez din mers scenarii de supraviețuire elitiste reînvăț să mă locuiesc în primul gest ce mi-a primit esența conturul se umple de păsări din vitralii de cer se preling curcubeie pielea îmi strălucește pastelate magii reprezentant ilustru al bărbatului clasic mereu protestezi că ești pe minus la inventar pe curbura sânului ți se-nnoadă încheietura gândului semnul infinitului îți dă poznaș cu tifla din fundă nu-nțelegi (sau doar ești maestru de mime) cum pot respira dinlăuntru prin coastele-n plus incriminate la fiecare a treia respirație dincolo de furia cuceritorului căruia prada nu-i recunoaște victoria simți cum soarele-ți lunecă pe suliță până se-nmoaie tăișul pumnul se închide peste fata morgana și prinde ecoul unui râs sfidător eterna mirare de-a fi necunoscutul din broasca destinului te feliază subțire o gemă fragilă în pulsul puterii sălbaticul din ogradă armezi pistolul și tragi cu gloanțe de carne în stele precum implozia-n sămânță subjugarea ispitei te face posesorul terorii de-a fi vitrina își schimbă polii iluminărilor fluid ard lei de nisip în artere visător incurabil sângele prelins pe ruinele zilei l-ai transformat în sonet sub ploile tandreții mele ogoarele rănii s-au umplut cu litere ziditoare angoasa vremuirilor apocrife a virusat rugăciunile ochiul nu mi-a cules albastrul din strană înainte de prăbușirea altarului pelerinul devine răscruce fântână cu fiecare dimensiune pe care o nasc scena mă-nghite nu sunt femeia ta te-am locuit și pe tine egal până ai învățat să-ți inspiri infinitul pe o singură nară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate