Se-ntoarce acasă cu limba tăiată
în coadă de rândunică
și nu se sfiește să vorbească verzi și uscate
ca un om cu gândurile libere.

Pe cap îi cad zvonuri ciudate
pe care nu le ia în seamă,
în piele se simte un om întreg
și-și poartă cu demnitate sutana.

Liniștea se lasă așteptată-n prag
în față la lăcașul Domnului,
e aproape un pustiu înăuntru
și nimeni nu știe ce să mai creadă.

Lumea ca și vremea are alte extreme
nu suntem adaptați la neobișnuit,
totul s-a răsturnat și ne întâmpină
cu marșuri pe străzi.