mi-am adăugat de ieri nouă corvoadă
să port mereu cerul cald în mine
și când sunt singur, și când nu mi-e bine,
și când firul vieții des mi se înnoadă

toți norii negri i-am pus la macerat
să fac o pastă albă, mirând universul
să-i ung rana ce i-a sucit mersul
și l-a făcut așa mai zigzagat

precum Atlas mi-am înhămat povară
dintr-o ambiție nătângă dar tăcută
și-am crezut că pot îmblânzi o fiară

ce mușcă-n taină firea-mi prefăcută...
am liberat din mine mânia cea vulgară
și corvoada astfel a devenit plăcută