îs ploi demult și apa e ca-n febră
udând în noapte rațiunea trează
prin bălți un tremur stropii tot pictează
sub unduirea rece de tenebră.

tărâmul unui vis te vizitează
sub Moartea cea doar printre vii celebră
purtând rochița ei de lut, funebră
și-o coasă-n brâu, ce egolumi retează.

sub curgerile care se deschid
sunt ceasurile mele de mirean
vin clipe sub cupola unui an
și-i neîndurătorul Timp lichid.

secunda urcă-n al tăcerii tunet
ce șterge de pe gura ta un sunet.