ochiul galben se întoarce
din acreala unui vis
cad mereu păstrând abis
între mine și culoare
loc de streașină durere picurări fulgerătoare
dulci acorduri țipăt scurt
crește-n mine iar un scut
las să cadă săbii albe peste cer interior
sunt soldat sau simplă vestă dintr-o pânză
smulsă iarbă smuls și zborul
pielea albă-n ochiul galben
se desface-n paradis

iadul mă cuprinde toată
mint prin mine fericirea
o culeg din câmpuri ninse
vis de ochi îngălbenit

arde soarele-nserarea
noaptea îmi devine zi
cineva culege verbe le adună-n buzunare
zdrențuite-n lupte oarbe
---------
mă trezesc. coșmaru-i gata
pot acum să m-odihnesc

Anne Marie Bejliu, 4 iulie 2017