sori plini de bucurii ciorchini mi-se-adună
în rugăciunea de seară
nara efemerului inspiră pe îndelete energii policrome
redutele cad gurile pronunță răspicat
necunoscute cuvinte mușcă din carnea crudă a mărului
supune sau doar absoarbe materia
îi rescrie simfonia adâncului

dau mărturie că exist și că strigătul meu chiar spart în ecouri
se-aude în gesturi

amnezic hașurăm topografia sinelui dinamităm
nemiloși
credințe iluzorii
nuanța de verde a sentimentelor poate fi schimbătoare
îmbrățișăm pioși genunchii de ploi
picură smerenii din ei pentru abundența ogoarelor
atâtea spice se coc în toridele mele veri interioare încât sunt necesare
dependințe hambarelor inimii
să-și încapă roadele
căința de la picioarele crucii este răcoarea
care călește struna pulsului
greu încercată

iubite
stelele din cupa graalului acidulează șampania vieții
buzele tale îi sorb păcătoasa dulceață
curbura sânului nu te scutește de vertijuri cel mult aerează plutirile
printre semințe pârguirile în care vom preschimba
codul luminii
meandrele căutării sunt la fel de indigeste
indiferent de nuanța filată colorează-mi atingerile cu incestuoase ispitiri
spulberă întunericul din umăr voluptatea imploziei
citirea în cartea tăcerii

ne-nțelesurile de văpaie ale roților zilei
pavează mirări ondulate
împrejurul ochilor
gnomi înțelepți plantează
păduri cu rădăcinile-n carne de cer
zâmbetul meu usucă vicleniile furtunilor care mă joacă
și mă pierd (odată cu răsăritul)
la cazinoul destinului

n-am să fiu mâna moartă din valva clipei
dețin zarurile prosperității cuvânt puternic desenează cupolă
unui șase-șase magic
ochii orbi își pierd caninii de ger
genunilor le cos din tandreți
căptușeală

totul deznoadă mistere
curcubeie nostalgice iau curbe sinuoase printre vise

pe respirația de tămâie a icoanei
sufletul nostru murmură gingaș terținele iubirii
și-apoi adoarme

pilota infinitului ne este marsupiu