la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veșnicie
ore fără necazuri și fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.

credința mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuiește și în sufletul meu
dezleagă timpul de coșmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.

nutresc conceptul grațios al nemuririi
o lume fără timp și fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranțe cules din emisfere.

intervenția divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.