Surplus de suflet
în locul meu intim
secret și adânc
refugiu statornic
într-un spațiu
supravital
profan și sacru
cea dintâi traumă
cea din urmă renaștere
amprente în etern

locul acela unde uneori se târăsc
pe întunericul solid toți
mizerabilii lui Hugo ale căror
picioare tremurânde le-aș îmbrățișa
cratere ale conștiinței reprimate
mai reale decât
toate minciunile trăite

locul acela unde alteori picură
stropi de lumină lichidă și
poezia îmi aleargă desculță prin
lanul de maci îndrăgostiți al lui Monet
șoapte ale conștiinței oxigenate
mai sonore decât
toate adevărurile grăite