De o vreme,
mi-am cam neglijat orele și zilele
care au trecut pe la mine
și ele au plecat de unde au venit.
Nu am fost nepoliticos cu ele,
dar stau grămadă la ușa vieții mele,
dau buzna peste mine
și-mi aduc gânduri și întâmplări
care mă cam stresează, chiar dacă
sunt pregătit să le servesc
cu frișcă de pesimism și optimism,
de care nu duc lipsă!
Mă tot gândesc că va veni și clipa
când inima nu-mi va mai bate
la ușa sufletului
și o să rămână fără gazda destinului meu.
Au ele la cine se duce!