Las’că vine ea, femeia de serviciu
ștearsă și cenușie, în halatul ei cenușiu,
face ea ordine, umilă și tăcută,
în cele din urmă,

spală fața de masă a sentimentelor,
curăță partea dinăuntru a paharului,
strânge cu discreție toate firimiturile prieteniei,

știe ea, Cenușăreasa, cel mai bine,
ce și cât trebuie aruncat
la gunoi.



(din volumul „Și totuși, rodim” - 2007)