azi nu s-a mai ascuns
am găsit-o liniștită
cu tristețea aceea
ultimele patimi
i se văd în ochi
umede

nu are stare cum rabdă
mă uit ca la un tablou
renascentist
mă suportă așa
neștiutoare

toată noaptea mi-a tors visele
m-a păzit
de umbrele întâmplării

nebunii pe străzi
spărgeau sticle
și cuvinte înjurau
de cei morți

moartea
săpa după oameni
cum sapi o fântână

m-a trezit luna pe un perete
i se vedeau venele
și tumora aceea
noaptea
vomita verde

ieri i-am scos branula
și a știut că nu trebuie
să se mai opună
dorinței mele
de a rămâne
să-mi zacă ultimele
păcate