așa începe
cu un soi de aglomerație
cu o luxație de gleznă și
tentativa grotescă de a lua în posesie spațiul
descoperi că ești pe tărâm necunoscut
că tu ești necunoscutul
oxigenul se distribuie legic
puțin mai sus de propria respirație
apuci cu gesturi himerice
scuturi vidul
îți faci loc în tine
în perechea de mănuși dintr-o copilărie
te tot îndeși
de aici ca dintr-un demisol vizionezi
à la minute prezentul
picioare nervoase picioare apatice vârfuri de degete celule și textile...
înțelegi forfota celorlalți – prădători diurni
deghizați în oameni fără gânduri ascunse
voluntarii (doar supraviețuitorii) luându-și lumina din angoasele tale
simți o zi ca oricare alta: 8am... 8pm...
aceeași confuzie a punctelor cardinale busole debusolate
un popas neprevăzut demararea intempestivă destinația imprecisă
tresari de parcă ai fi uitat ceva îți amintești:
aici uitarea nu se mai soldează cu catastrofe
nici măcar cu întârzieri
îți faci loc în tine
de la demisol se prinde aproximativ
înserarea de duminică spre luni
toți pașii ăia mărunți și toate instinctele
nepăsarea măștilor dornice să fie... să fieee...
tu știi...
cuminți
casele se vor prăvăli
înflorite
mușcatele vor rămâne în fereastră
să umple golul când
întorcându-ți privirea
vei încerca
să mă cauți