agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-13 | | veac plin de artroze intră fără acreditări legale pe frecvența nopții voluptăți ca o spumă de mare (le bănuiesc perfuzate de mister) îmi spală picioarele când deschid ușa nopții spre tine dansul meu descuie lagune albastre sub cord în violete striații împresoară simțuri păsări cu furtunile-n aripi ridică piatra cerului de pe oasele mele pulsul te-nchide în cifru și câteodată amnezic greșesc iar și iar cheia și doar iarba fiarelor iarba fiarelor cum să pătrund taina creației iubite și să-mi aduc aminte de frunze arborele se-ascunde sub ele atât de gingaș sunt plină de verde ca o novă după implozie ești viu citesc freamătul aurei tale în podul palmei îți prind zbaterea bucuria te doare ca un răsărit prea acidulat uiți mereu că totul trebuie consumat cu înghițituri mici rătăcești prin meandrele unor gânduri mai viu ca niciodată ești oglinda în care iubirea mea desenează contur abisului frământă coca depărtărilor pentru pelerinii din pleoapă crude atingeri străpung elipse evă neîmblânzită duc în mine un rai coagulat din sângerări de lumină caută mai în adânc de tine minutul de grație farul din umeri îți semnalizează primejdia de-a te lovi de tine însuți decojesc din piele jilave respirații din plete mi se scutură supernove să-ți căptușesc închisoarea secundei vreau un inspir împănat cu pupile netăiat pe din două nu-mi pasă câte doruri istovesc între cearșafuri vise risipă am de vânzare delimitez dimensiuni ca o țesătoare magică câte arpegii tremură țărmuri lovindu-se de val nu ști să te adun din faguri cu toate aromele trimit lucrătoarele albine picior se calcă pe gleznă mâna pipăie orb riduri pliuri de suflet scufund spațiul în tine îmi/ne dai relief nou ce univers strălucim iubite când ne acordăm pulsul timpul sfârâie când se stinge în inimă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate