Iar se laudă cerul departe de mine,
Că-i singura minte stăpână pe tot,
Și sfinții rânjesc ca icoane bătrâne
Legate pe boltă-ntr-un singur balot.

Și norii se umflă ținându-mă-n ploaie,
Mă simt ca o navă pierdută devreme,
Ce poartă în pântec închisă-n butoaie
Un țărm de iubire bătut de blesteme.

Mă-ntorc într-o viață trăită cu tine
Și-ți caut privirea din "ultima oară",
E singurul loc unde semăn cu mine,
Iubind ca un tânăr Cărunta fecioară.

Se laudă cerul degeaba că-i mare,
Eu știu ce ascunde sub false cortine,
Cuvinte geroase, nici urmă de soare
Nu bate prin mila stăpână pe mine.

Mă jur pe o palmă din insula noastră,
Îndur răzbunarea ce-mi bate cetatea,
Mă rog doar ca ,,EL" să se lase la vatră,
Să nu îmi mai judece visele, noaptea.