agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-14 | | Încondeierea... Încondeierea e o artă vie Brodată-n fir c-un înțeles profund, Ce concentrează-ntr-un complex rotund Măiestre linii de caligrafie. Sub împlinita ei alegorie Necunoscute-n salbă se ascund, Cu sensuri care se întrepătrund Și cu simboluri depășind o mie! Apoi, cu limpezimi de stropi de rouă, Agaugi un detaliu, poate două, Un fin retuș pe fondul alb de nea, Iar în final notezi:,,Cu multă stimă”, Aplici deasupra titlul:,,Anonimă” Și o expediezi la...D.N.A.! Balada instrumentelor de scris (Încondeiezi eficient/ Doar dacă ai un instrument...) Și-acum îmi vine-n minte foarte clar Ce-a zis un critic exigent odată Referitor la drumu-mi literar: ,,Observ că ai o PANÃ inspirată”... Alt critic, dur și ăsta, dar corect, Se pare c-a avut deplin temei Ca să afirme strict și la obiect Că aș avea ceva-ceva CONDEI. Al treilea critic, personaj distins, Într-un articol scrie despre mine: ,,Acest poet se vede că-i deprins Să-și CREIONeze versul foarte bine”. Al patrulea - ce-a fost recent eroul Dintr-un pamflet - lansează pe orbită Că-nțep adesea aprig cu STILOUL, Având PENIȚA foarte ascuțită. Chiar și-un coleg a afirmat recent La modul pitoresc, precum i-i felul: ,,Băăă, tipul ăsta pute de talent Când își inmoaie în umor PENELUL!” .................................... Iar tuturor acestor CONDEIERI Le spun și eu pe față și la fix, Că de aceste critice păreri, Pe mine, drept să spun, mă doare-n...PIX! Pseudofabula oului încondeiat Povestea, sper, să aibă relevanță, Deși-i un dialog de circumstanță Pe care-un ou măiestru-ncondeiat Dintr-un muzeu, se zice, l-a purtat C-un ou obișnuit, pe care, iată, Găina îi ouase în poiată. Cel închistrit, infatuat de-a dreptul, Rosti spre oul alb, umflându-și pieptul: - Eu, dacă vei privi atent spre mine, Sunt,,piesă de muzeu”, stau în vitrine, Să îmi admire toți, cu mic, cu mare, Întreaga-mi strălucire și culoare! Iar, tu?... În caz că mintea nu te taie, Îți amintesc. Sub cloșcă stai, în paie, Sau, pe o gastronomică paletă, Te văd pe post de ochiuri sau omletă, Încât, urmând realitatea crudă, Vei fi sortit s-ajungi, firesc, la budă. - Așa e! - zise oul din cuibar - În schimb dețin un privilegiu rar Cu care mă mândresc, și-ți zic în față: Tu ești frumos și sec ; dar eu... dau viață!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate