Am încercat să fac pe cavalerul
Să reînviu moda uitatelor curtenii
Să te am în grijă, precum vistierul,
Prin mari efuziuni și mici ectenii

Și cordial ți-am oferit pe tavă
Sufletul deschis și fără de regrete
Știam că tu, cu firea ta suavă,
Mă vei face să nu mai am secrete

Dându-mă ție, prin felul tău solar,
M-ai scos din starea de îngândurare...
De azi nu mă mai conjug la singular,
Spre tine aripile îmi las larg să zboare

Aș vrea să fii ca un sonet de Shakespeare
Să te sorb hoțește și să te inspir