Când voi pleca
umbra va acoperi urma pașilor mei
cum fulgi mari și leneși urma fiarei
după ce s-a înfruptat din mielul de lapte.

Rătăciți în labirintul căutării de sine
ochii tăi vor clipoci asemenea izvorului
plecat de la sânul pietrei să caute marea.

Nepăsătoare îmi râzi în nas,
te-a afectat scenariul scris
de o minte rătăcită cu pana ei stângace
despre mărul mai roșu
decât soarele la asfințit
când i-a sunat clepsidra
să cadă pe fruntea lui Newton
și-n locul lui
a urcat pe ramuri umbra de copil,
nu vezi că lacrima din ochii tăi
este în stadiu de mugur,
până să înflorească
pruncii vor fi la casele lor.

Când va fi să fie ce spui,
drum bun,
un nimic mai puțin
nu adaugă mai multă sare lacrimii.