e atât de cald când te strâng
și facem lumină și dragoste când te strâng,
și grâu mort mai facem
un fel de așezare de lut ridicăm
ca să ne culcăm cumva alipiți, ca doi fetuși de alipire și de cuminecătură în ea;

este prea târziu să dăm înapoi, suntem acum centauri și oase,
osul nostru, inima noastră este însăși iubirea,
inefabilul
și refrenele cărnii
suntem.
în lut te-am găsit să îți fiu soție și mamă
o să fie un tot, și o nuntă, boii care ne trag spre cerul nostru albastru și de nimic
or să moară pe drum, și-o să mă iau

desculță

să merg după tine

să vânăm moartea și stelele

te voi urma ca o lebădă, îți spun
și o să ne purtăm tot mai departe, desculți
numai
dragostea mea
te va duce spre ziuă. și-apoi spre cel mai adânc întuneric.
voi fi frumoasă și albă ca lebedele. voi umple cu
cântecele mele de moarte
dezlegarea
și lăsarea-n păcate, și moartea nostră o s-o umplem.
ca întâiul născut fără oaia de sânge, fără sângele ei, vom fugi, vom scăpa.

o să te descalți, ca să umbli, lângă mine, desculț,
și-o să mă treci acolo unde se iubesc margaretele,
unde se umplu de soare,
și-apoi se va face, încet, întuneric, femeile mor eclipsate de o dragoste mare, pălesc
și ce-o să fie dacă mă omori dumneata?
îți promit că într-o zi voi fi frumoasă ca ziua
să nu mă omori
te voi iubi până la capăt, te voi urmări, din spate, desculță și albă,
și foarte frumoasă
să facem copii în furtună și faruri să facem, alinându-ne carnea,
dragostea răsare ca un far orbitor în furtună
iubește-mă, doar atât vreau să îți spun, să îți prevestesc, așa ca țigăncile

vreau să merg după tine

iubește-mă cald, și o să merg după tine.