apoi eram o apă de cuvinte
nicicum o flăcăruie nu sta-n iască
alături ochiul minții să privească
în apriga aducere aminte.

tot așteptând un vis, ce să ne nască
în ale raiului așezăminte
credința crește-n suflete, fierbinte
pe calea care e dumnezeiască.

și-i taină multă, gândul să ți-l sperii
mirarea-n rațiune să o scalzi
și tot mai mult ai umbrelor heralzi
s-aducă zvon de naltele imperii.

deși-s din al nimicniciei os
mă întregesc cu tine, luminos.