agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-22 | |
zadarnic lași cereri
pe orizonturi alfabetul nu ne semnează procură de liberă trecere prin hățișul arterelor fără donații substanțiale iubite câte euri ești dispus să pierzi benevol nuditatea poate să ardă mai cumplit ca o tunică de nessus și nu-mi pasă câte electroșocuri cu padele de verde va trebui să aplici deșerturilor din ventricul oricum nu aduc la viață statuile de iarbă manechinele din vitrina lumii au organizat ilegal licitații pentru fiecare chip hoții de strălucire sunt bine plătiți anunți sec ofertele iluzia că sunt e plină cioburi de gânduri memorii din petice pelerina de batman scutură nori borne unui viitor în atele cicatricea unei morți este o armură vulnerabilă sub radiația viului veșnic trezesc monstrul din tine gura își înghite meridianele nu se vrea ce se știe prea ieftin prețul se triplează în respirație albă doar foamea ca o tumoare inoperabilă te condamnă unei repetabile răstigniri (înălțarea îți este amânată în ultima clipă) sub mine cerul sfarmă gravitația tăceri aurifere căptușesc minele cunoașterii cu gesturi neterminate oameni cu aripi în urzeală fragilă pulsează mozaicuri doruri contaminate iubiri amnezice opresc pendulul timpului între geneze vom trăi ca un blestem agățați de-o fantasmă cum ne vom umple rădăcinile goale când penele nu mai știu bate aerul ca o vâslă viața trece prin noi nălucă de sare eczemă pe obraz de zeu brațele noastre și-au domesticit ridicol de ușor fiarele ușile au sărit din țâțâni fără să ne vindece de spaime albastrul umple de rugină chemarea urechea e abrazivă nu mai permite lunecarea străinilor limba învârte nordul magnetic al înțelesului am permis defrișări uriașe ca să nu ne primim umbra în casă arborii ni s-au transformat în cioturi cu păsări ucise oricât i-ai sfărâma infinitului clepsidrele și i-ai vântura dunele singurătatea îți va țipa dictatura unei puteri ce nu se-ncape în tine pe linia mediană a eului se merge cu ruguri cusute în piele abisul e doar breșa de siguranță să nu rătăcim corăbia furtuna a prins toți albatroșii în ochiul ei vorace cunosc arbitrar respirarea prin sânge în catarge carnea începe să înflorească foneme ca o ispită din cupa lor vom bea până la fund zboruri cu gust înțepător văzduhurile din artere vor fermenta vinul vâscos al trăirii bețiile humei sunt pașaportul de vom visa frumos pasărea măiastră ne va cloci în pupilă portal spre întâmplarea de-a fi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate