La poarta existenței mele
calul troian,
cu ispite ascunse,
așteaptă semne de la virtuțile
în echipament depresiv.
Venus m-a trimis la Didona
să-i ofer focul lui Prometeu
pentru un rug de pomină,
apoi să încep un imperiu
ca să nu regret ispitele abandonate
în forme artistice.
Între timp, din craniile urmașilor
am construit și reconstruit istorie,
după placul destinului.
După calul troian,
mi s-a așezat în fața ,
cu nechezat tardiv, Pegasus
dornic sa-l salvez de epoca mea
prea plină de inundații războinice
și cataclisme romantice.
M-a înălțat printre durerile lumii,
bombardat de perseide
și m-a lăsat în cetatea gândului
cu optimismul schilodit
să-l ajut să moară în mine
inocent.