în brațul meu șuieră un ecuator încă nebotezat
și-a cules toate literele
cu pielea prea subțire pe omoplați
să nu le rănească hamul zborului nouă lumi cunoscute
vor mușca zăbala văzduhurilor

curbez lumina din oase
să-mi pot atinge
esența

aprind patul lui procust în care lumea își exilează visele

arachne nu le mai țese armură de carne
să nu orbească

focurile abisului le voi linge ca pe sare din cauc de ventricul
strămoșii îmi vor arde gâtlejul cel vechi
pe care au curs păcate
și viziuni ciobite de gravitație

în canin de ursită n-am să întârzii mai mult de o moarte
îți promit iubite
zăbovesc doar să mă spăl depărtărilor

și tu să ai timp să îmbraci haină sacerdotală

ca un fulger voi îmbrățișa lumea
topind-o