agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-29 | |
-Bună, frumoaso! se-auzi
o voce luminoasă. (Ce? Și ci...?) și ridicai privirea încruntată (ce mod banal de-a aborda o fată...), în mod normal, nu m-aș fi sinchisit să îl privesc pe individul nepoftit (dar stai! El e!) mi se făcu pe loc un nod în gât, simțeam că pic din toc! -Bună-ă... și un zâmbet prea mieros și încurcat, zici că l-am luat pe dos, îmi dezvelea toți dinții și cred că păream că făr' de buze stăteam goală-pușcă-n geam. -Dar ce mai faci? de mult nu te-am văzut! (Ce să răspund, când e... neprevăzut!) Eram tabula rasa, nu știam nici 2+2, ziceai că-s Habarnam când era în cădere din balon, pe lângă că era complet afon! -Bine, mersi... (mi-e rău să mă ascult - mai limitată n-am mai fost demult.) Și cum simțeam că fața îmi pălește, (în sinea lui de râs se prăpădește... un gând prostesc, l-am alungat, dar vai: e rândul meu să îl intreb de trai!) -Dar tu, ce faci și cum mai ești? dar ochii-l întrebau: "mă mai iubești?"... -Sunt... tot așa... bine și eu... noroc c-abia-i porneau cuvintele din loc, ceea ce însemna c-avea și el un nod în gât... însă mai mititel, căci prinse a-ntreba: - Ce-ai mai făcut, de câtă vreme nu ne-am mai văzut? (Pe scurt? Numai la tine m-am gândit! Pe lung?! Doar nu am chiar înnebunit să-ți zic cât te-am urât și te-am lovit și te-am pansat și cât te-am mai tânjit!) -Ce ai? te văd cam încordată... -Nicicând n-am fost mai relaxată! însă de mușchii mi-i mișcam ușor, demult aș fi luat-o la picior! -Deci, ce ai mai făcut? (Vai, nu pricep: ce-i așa greu o frază s-o încep?! doar eu vorbesc fluent de la 2 ani, unde mai pui că din asta fac bani?) -Ce-am mai făcut? (o întrebare grea, acu-i acu, ce fac să scap de ea?) Dar vezi-tu, nu știu cum, din întâmplare răspuns-am, mândră, tot c-o întrebare: -Nu-i oare cu mult mai interesant Să spui ce faci tu, așa elegant? Era-mbracat frumos, la patru ace, un manechin ce stă să se dezbrace... cravata desfăcută, și-un costum cam șifonat, dar nu priveam nicicum mai jos de umeri, că precis roșeam (iar dacă din priviri îl și sorbeam? Dar ce-am în ochi?! machiajul? imposibil! există și mai mult decât penibil?!) clipeam din ochi și dintr-o dată și gura mi-a rămas căscată: -Ies cu băieții... chef de burlăcie... -Nu cred! (cu voce tare-am zis! vai mie!) -A, nu eu mă însor, știi că nu-mi e... în fire... -Dar nu m-am referit "Nu cred... că vei mire", (Ba da!) însă m-am apărat, dar în zadar, căci gura m-a luat pe dinainte iar... -M-am referit: nu cred... că-i ideal să te îmbraci atât de... oficial. -Să nu mă-mbrac așa, dar cum? -Nu cred că e nevoie... de costum. -Păi, să-l dau jos? (Ar fi frumos!) -Nu, nu m-am referit să-l dai... ziceam ironic, pe când buza mi-o mușcam... și-mi coborâi privirea amețită, un ochi parcă-mi ieșise din orbită spre pieptul lui umflat, parcă-l vedeam ca un păun și abia mă țineam din a pufni în râs ca apucată, pe când el mă-ntrerupse dintr-o dată: -Ce e atât de amuzant? - Nimic! am mințit eu degrabă. (Ce să zic? probabil, iată, înc-o grozăvie, dar trebuia să uit de-anatomie) -Și tu, când te însori? cu mine - adăugam, nătâng, în sine... -Eu? nu-s eu de însurătoare... (Păi nu, tu ești... din floare-n floare...)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate