Am deschis fereastra spre bobul de rouă
și am văzut lumea luminîndu-se.
Pe cerul cu nori albi, fără lună sau stele,
am văzut că vîntul a stat și că e liniște și soare.
Am respirat adînc, am aruncat aerul din mine,
ca pe-o iubire,
spre plopii înalți, crescuți din te miri ce.
Era sărbătoare.