Norocu' și-l mai face omu' și cu mâna lui, zicea Nana
în timp ce înghițea o pastilă
de care nu știam dacă e de inimă sau de neinimă
avea șapte operații și făcea lunar infiltrații în genunchi
copilul îi murise acum trei ani
rămăsese singură la șaptezeci de ani
mereu când se ducea la dializă se dădea cu ruj
și mă ruga s-o ajut cu o seară înainte să își aranjeze peruca
nu își plângea niciodată de milă
dar plângeam eu de nemila vieții
în dimineața în care Nanușka de la trei a murit singură
am întrebat-o:
dar de Dumnezeu ce zici, Nanușka ?
ce să zic, Sonișkaia, îi urez să fie sănătos !